Cine vine la noi cu o idee de produs folosește des trei cuvinte ca și cum ar însemna același lucru: „vreau un prototip”, „am nevoie de un MVP”, „facem întâi un PoC”. În software, diferența dintre ele e mică și o recuperezi repede. La un produs fizic, fiecare e altă etapă, cu altă întrebare, alt buget și alt rezultat.
Mai jos e cum le folosim în proiectele de dezvoltare de produs: ce verifică fiecare, ce ai în mână la final și de unde pornești.
Pe scurt
- PoC, proof of concept, răspunde la întrebarea: funcționează principiul tehnic?
- MVP, minimum viable product, răspunde la: funcționează produsul, ca obiect?
- Prima versiune funcțională, V1, răspunde la: e gata de vânzare și de fabricat?
Prototipul nu e o etapă separată de ele. E felul în care ajungi la fiecare: construiești, testezi, corectezi și construiești din nou.
PoC: verifici principiul, nu produsul
Un PoC există pentru o singură întrebare tehnică la care nu știi încă răspunsul. Dacă senzorul citește corect în mediul în care va lucra produsul. Dacă mecanismul transmite forța de care ai nevoie. Dacă logica de comandă face ce trebuie cu componentele alese.
Nu arată a produs și nici nu trebuie. E un montaj de test, cu componente simple: o placă de dezvoltare pe masă, un mecanism fără carcasă, o probă de material.
La final ai rezultatele testului și o concluzie tehnică: ce s-a demonstrat și ce rămâne necunoscut. E suficient pentru o decizie și pentru o discuție tehnică. Nu e suficient pentru un pitch.
Îl faci când tot proiectul depinde de un principiu care nu e dovedit. Dacă principiul e cunoscut, de exemplu un motor care deschide o ușă, PoC-ul e timp pierdut și trecem direct la MVP.
MVP: verifici produsul ca obiect
La un produs hardware, MVP-ul e un dispozitiv construit: mecanica, electronica, firmware-ul și carcasa integrate într-un singur obiect care poate fi pornit, folosit și testat.
Aici e diferența față de software. Acolo, MVP-ul e adesea o versiune simplă pe care o lansezi și o îmbunătățești din mers. La un produs fizic, nu poți pune în mâna cuiva ceva care nu funcționează ca obiect, așa că MVP-ul trebuie să facă, de la prima pornire, ce trebuie să facă produsul.
Partea de „minimum” se decide la început. Alegem ce intră în MVP și ce se amână, pornind de la ce trebuie demonstrat și pentru cine. Dacă ai un termen fix, de exemplu o rundă de finanțare sau un târg, MVP-ul se restrânge la funcțiile care decid demonstrația.
Cu MVP-ul în mână, îl pornești în fața unui investitor, îl dai primilor utilizatori sau îl duci la o discuție cu un partener industrial. Primești și fișierele CAD, schemele electrice și codul firmware-ului, de la care continui dezvoltarea.
Un exemplu din proiectele noastre: la automatul de vending pentru Ravtech dezvoltăm acum MVP-ul, de la concept până la produsul care urmează să fie testat în condiții reale. Cuprinde mecanica, sistemele electrice și electronice, interfața pentru clienți și o platformă cloud de management.
V1: produsul cu care mergi pe piață
Prima versiune funcțională e produsul pe care îl poți vinde, împreună cu documentația completă: modele 3D, scheme electrice, cod, rezultate de testare.
Între MVP și V1 intră ce nu cere o demonstrație, dar cere piața: testarea după o schemă construită pe cerințele standardelor din domeniul în care va lucra produsul, corecturile care ies din teste și optimizările pentru fabricație.
Ca trecerea asta să nu ceară reproiectare completă, proiectăm cu DfM, design for manufacturing, încă de la MVP. Un dispozitiv care funcționează pe masa din atelier poate avea piese care costă prea mult sau care nu se pot produce în serie. Dacă fabricația e gândită de la început, V1 continuă MVP-ul, nu îl înlocuiește.
Din V1 treci la o serie pilot, o primă producție limitată care arată dacă produsul iese la fel de fiecare dată, sau direct la serie mică.
Unde intră prototipul
Prototiparea e metoda, nu etapa. Și la PoC, și la MVP, și la V1 lucrezi în iterații: modelezi, construiești piesa reală, testezi, corectezi în model, în schema electrică sau în cod, apoi construiești din nou.
Cu cât iterațiile sunt mai scurte, cu atât ajungi mai repede la o versiune care trece testul. De aceea lucrăm prin prototipare rapidă, cu tehnologia potrivită fiecărei piese: printare 3D, prelucrare mecanică sau structuri metalice.
Când cineva spune „vreau un prototip”, întrebarea utilă e: un prototip pentru ce? Ca să verifici un principiu, ca să ai un dispozitiv demonstrabil sau ca să ajungi la produsul de vândut? Răspunsul îți spune în ce etapă ești.
De unde pornești
- Ai o idee și nu știi dacă se poate face. Începi cu o discuție. La proiectele complexe, urmează un studiu de fezabilitate, pentru că un răspuns serios cere proiectare, nu o estimare din ochi.
- Știi ce vrei, dar un element tehnic e incert. PoC pe elementul respectiv, apoi MVP.
- Ai nevoie de un dispozitiv pe care să-l arăți investitorilor sau primilor clienți. MVP.
- Ai nevoie de un echipament pentru propria firmă. Nu ai de convins investitori, deci de obicei mergi direct la dezvoltarea completă, până la prima versiune funcțională.
- Ai deja un model sau un prototip făcut de altcineva. Pornim de la ce există și îți spunem ce se poate păstra.
Nu toate proiectele trec prin toate trei etapele. Fiecare fază pe care o facem are un scop, un livrabil și un preț stabilite înainte să înceapă, iar durata o stabilim pe fază, la ofertare, în funcție de complexitate.
Dacă nu știi în ce etapă e produsul tău, discută cu un inginer. Discuția pornește de la ce trebuie să facă produsul, iar dacă nu e ceva ce putem face, îți spunem de la început.
